Sfinții Constantin și Elena – Istorie, semnificații și tradiții românești

Pe 21 mai, credincioșii ortodocși din toată lumea îi sărbătoresc pe Sfinții Împărați Constantin și Elena. În cultura noastră, numele lor e rostit adesea în formele sf c tin si elena, sfintii c tin si elena sau, pur și simplu, c tin si elena – semn că legătura cu ei a depășit de mult granițele unui simplu eveniment religios. Este o zi cu rezonanță profundă, în care spiritualitatea se împletește firesc cu tradiția populară, dar și cu începutul simbolic al verii în satele românești.

Cine au fost Sfinții Împărați Constantin și Elena?

Despre Constantin cel Mare știm că s-a născut în anul 272, în Naissus – orașul care azi poartă numele Niš și se află în Serbia. Era fiul împăratului Constanțiu Clor și al Elenei, o femeie care avea să joace un rol neașteptat de important în istoria creștinismului. În anul 306, la moartea tatălui, Constantin a fost proclamat împărat, iar doar câțiva ani mai târziu, în 313, emite celebrul Edict de la Milano, prin care le oferă creștinilor libertate religioasă. Un gest care a schimbat definitiv raportul de forțe într-un imperiu până atunci ostil acestei credințe.

Elena, mama lui, este un model de simplitate și credință. A trăit discret, dar a făcut fapte care au rămas vii în memoria creștinătății. E cunoscută mai ales pentru călătoria sa în Țara Sfântă, unde, potrivit tradiției, a descoperit lemnul Sfintei Cruci. Tot ea a pus temelia unora dintre cele mai importante biserici creștine – printre care și Biserica Sfântului Mormânt.

De ce li se spune „Întocmai cu Apostolii”?

Titlul de „întocmai cu Apostolii” nu le-a fost oferit întâmplător. Constantin a fost inițiatorul Primului Sinod Ecumenic, cel de la Niceea (325), unde s-au conturat în mod oficial dogmele de bază ale creștinismului. Elena, la rândul ei, a fost mai mult decât mama unui împărat – a fost protectoare a locurilor sfinte, ctitor de biserici și sprijin neclintit al credinței creștine.

Prin implicarea lor, sfintii constantin si elena nu au fost doar martori ai transformărilor vremurilor, ci și artizani ai unui nou început pentru lumea creștină. Datorită lor, valorile Evangheliei au prins rădăcini în Imperiul Roman.

Tradiții și obiceiuri în România de ziua Sfinților Constantin și Elena

În satele de munte, ziua de 21 mai coincide adesea cu un moment de cotitură: începutul transhumanței. Turmele pornesc către pășunile înalte, iar ciobanii aprind focuri mari – un gest ritualic menit să alunge răul și să aducă belșug.

Tot în această zi, se spune că munca nu aduce spor. Mai mult, există credința că cei care nu respectă sărbătoarea pot fi pedepsiți prin grindină sau boală. În unele regiuni, femeile pun busuioc sub pernă, în speranța unui vis cu semnificație, dar și ca semn de purificare sufletească – un obicei legat de descoperirea Sfintei Cruci de către Elena.

În același timp, multe familii aleg să-i pomenească pe cei plecați dintre noi. Se împart colivă, colaci și lumânări, într-un gest care unește datina străbună cu credința ortodoxă.

Pentru cei care își doresc să se apropie mai mult de evlavia Sfintei Împărătese Elena, un moment deosebit a fost pelerinajul organizat pe 4 mai la Mănăstirea Pantocrator din Drăgănești-Vlașca, acolo unde, în cadrul hramului Duminica Mironosițelor, credincioșii s-au putut închina la racla ce adăpostește Cinstitul Trup al Sfintei Împărătese Elena, adusă din Veneția.

Deși acest eveniment s-a încheiat, Raimir Tour va continua să organizeze acest pelerinaj și cu alte ocazii, oferind celor interesați șansa de a trăi o experiență duhovnicească aparte. Detalii despre program și înscrieri pot fi consultate aici:
👉 Hramul Duminica Mironosițelor la Mănăstirea Pantocrator – moment istoric

Semnificația numelor Constantin și Elena

Numele Constantin are origini latine și provine din „constans” – adică „statornic”, „ferm”. Un nume puternic, care sugerează stabilitate și încredere.

Elena vine din grecescul „Helene” și înseamnă „făclie” sau „lumină”. Este numele care aduce cu sine blândețe, căldură și o lumină interioară care se simte mai mult decât se vede.

Relevanța lor în spiritualitatea de azi

Chiar și azi, în vremuri în care lucrurile par să se miște mai repede ca oricând, pilda sfintii c tin si elena rămâne valabilă. Ei ne reamintesc că adevărata putere nu stă în forță, ci în credință, în dreptate și în grija pentru cei din jur.

Și poate tocmai de aceea, pentru peste 1,75 milioane de români care poartă numele Constantin, Costel, Costin, Elena, Nela sau Lenuța, această zi nu e doar o sărbătoare religioasă. E o zi în care ne amintim cine suntem, ce valori ne leagă și de ce credința rămâne, chiar și în tăcere, un fir roșu al identității noastre.

Sfinții Constantin și Elena – sau, cum îi mai știm: sf c tin si elena, c tin si elena, sfintii c tin si elena – sunt mai mult decât personaje din sinaxar. Sunt repere. Sunt modele de statornicie, blândețe și curaj duhovnicesc. Și, poate cel mai important, sunt dovada că spiritualitatea trăită autentic nu se pierde, ci se transmite – din generație în generație.